PLANTE TOXICE PENTRU CAPRE SI OI

Plante toxice in hrana oilor si a caprelor
În perioada călduroasă de vară, masa verde disponibilă pe păşunile naturale este destul de redusă cantitativ şi calitativ, favorizând consumul unor plante care determină intoxicaţii, sau mai grav, moartea oilor. Caprele sunt mai puţin expuse datorită comportamentului alimentar specific: consumă părţi ale plantelor foarte crude (muguri), a căror concentraţie în compuşi toxici este mai redusă. De asemenea, caprinele nu consumă planta în totalitate, ci doar o “gustă“. Însă, când penuria de furaj este acută se pot produce intoxicaţii şi la capre.

Plante care se asigură cu precauţie sau deloc

În cele ce urmează prezentăm câteva plante pe care ovinele nu trebuie să le consume.

• Intoxicaţia cu sorg (Sorghum vulgare) este cauzată de conţinutul ridicat al plantei în compuşi cianogenetici, care pot determina tulburări cu manifestări nervoase şi chiar moartea rapidă. Diagnosticul se confirmă de un laborator toxicologic, care analizează sucul ruminal trimis într-un recipient ermetic închis şi congelat în prealabil.

• Consumul de tisă (Taxus baceata), îndeosebi de frunze în vegetaţie avansată, foarte bogate în alcaloizi toxici, poate deveni mortală. Numai prezenţa fragmentelor de tisă în conţinutul ruminal permite stabilirea originii acestei intoxicaţii.

• Intoxicaţia cu ciumărea (Galega officinalis) survine după consumul de galega aflată la înflorire şi poate provoca moartea. Planta rămâne toxică şi după uscare.

• Brânduşa (Colchicum autumnale - Brânduşa de toamnă) conţine în toate părţile ei alcaloidul toxic, compus care provoacă intoxicaţii, atunci cănd păşunea este bogată în astfel de plante sau dacă fânul cuprinde multe frunze de brânduşă.
Se constată tulburări digestive (diaree), leziuni la nivelul abomasumului, al intestinului, dar şi cu atingere hepato-renală. Este posibil să se observe prezenţa grăunţelor nedigerate pe traiectul digestiv şi chiar în rectum.

• Intoxicaţia cu trifoi subteran (Trifolium subterraneum) produce infertilitate la oi, întrucât frunza plantei are un conţinut ridicat în substanţe estrogenice (fito-estrogeni sau izoflavone). Sunt posibile şi tulburări de reproducţie cum este atonia uterină (care se poate complica cu metrite), prolapsul uterin, o dezvoltare a glandelor mamare la masculi, chiar cu secreţie de lapte, şi dezechilibrul mineral, care favorizează intoxicaţiile cu cupru.

Şi alte varietăţi de trifoi pot genera sindroame asemănătoare, ca de exemplu trifoiul alb (T. repens), care este bogat în cumestrol. Unii agenţi fungici pot provoca o creştere a nivelului fito-estrogenilor, în special a cumestrolului.

• Intoxicaţiile cu varză (Brassica oleracea), cu rapiţă (Brassica napus) sau cu ceapă (Allium cepa). Consumul excesiv de varză poate genera un sindrom hemolitic (cu hemoglobinurie, ajungându-se chiar la o anemie severă şi la icter cu colorarea în galben a mucoaselor). Consecinţele sunt identice şi în cazul consumului mare de ceapă.

Varza determină acumularea de nitraţi, producând intoxicaţii cu nitriţi. La ovine, implică uneori carenţa de iod, formând guşă.

Rapiţa poate, de asemenea, provoca tulburări oculare şi nervoase.

• Feriga de câmp (Pteridium aquilinium) provoacă intoxicaţii care se asociază, pe de o parte, cu un sindrom hemoragic, iar pe de altă parte, cu manifestări carenţiale ale vitaminei B1. Consumul de ferigă pe o perioadă mai mare de timp determină şi o degenerare progresivă a retinei (ochii rămânând strălucitori în penumbră). Feriga este incriminată şi în etiologia cancerului digestiv şi urinar.

• Sulfina (Melilothus officinalis, M. alba), consumată în cantităţi mari, degradează fânul şi silozul, furajele devenind toxice în urma transformării cumarinei în dicumarol - un produs toxic utilizat şi ca raticid. Intoxicaţia generează în sindrom hemoragic (hematoame sau hemoragie puternică). Simptomatologia se ameliorează prin administrarea de vitamină K1.

• Intoxicaţia cu ghindă de stejar (Quercus spp.) se constată la oi, mai ales la sfârşitul verilor foarte secetoase, dar şi primăvara, dacă se consumă frunze de stejar. Taninul determină leziuni renale şi digestive. Primele manifestări constau în anorexie, apatie, absenţa rumegării şi staza ruminală, sau de constipaţie urmată de diaree mucoidă şi hemoragică.

• Intoxicaţiile cu lupin (Lupinus sp.), mai exat cu alcaloizii plantei, sunt mai puţin frecvente şi se manifestă prin tulburări nervoase.

• Cimişirul (Buxus sempervirens) sau alcaloizii toxici conţinuţi de merişor pot provoca tulburări digestive (diaree) şi tulburări nervoase.

• Sunătoarea (Hypericum perforatum) conţine un pigment fotosensibilizant (hipericina) care stă la originea apariţiei dermatitelor (prurit, eritem) în părţile cutanate expuse soarelui. Se mai poate constata şi diaree şi convulsii.

• Intoxicaţiile cu zârnă (Solanum nigrum) pot induce diaree, care se asociază cu o incoordonare locomotorie.

• Consumul de fructe poate afecta sănătatea tineretului ovin în condiţiile producerii unei fermentaţii alcoolice la nivelul rumenului. În această situaţie devine caracteristic mirosul de alcool şi incoordonarea locomotorie (starea de ebrietate).